Recenzie Domnisoara Christina de Mircea Eliade

„In Domnisoara Christina naratorul stie tot ce vad, sau isi inchipuie ca vad, toate personajele, cu numai doua exceptii: Simina si Christina. El poate privi evenimentele din perspectiva fiecarui om, dar nu si din cea a strigoiului. La fel, nici in Sarpele el nu povesteste ce vede sau gandeste Andronic, ci numai si numai cum il vad toti ceilalti pe el! Naratorul nu stie cum vede non-umanul pe oameni sau ce gandste acesta. «Il privea nesatioasa, infometata», ne spune, in primul roman, naratorul, dar acesta povesteste scena din perspectiva lui Egor, nu a Christinei, caci numai el aude ce-i spune Christina si o vede privindu-l.

Si totusi, in Sarpele exisa o singura exceptie, memorabila. Cu putin inainte de sfarsit, dupa ce Dorina a adormit si Andronic se culca si el, «O privi cum doarme langa el, goala si vie, neinchipuit de frumoasa in nestiuta ei sinceritate. Apoi, ca si cum ar fi vrut sa alunge o vraja, Andronic sufla deasupra fruntii fetei, zambi prelung si se culca alaturi, cu obrazul odihnit pe sanul ei». Naratorul poate vedea ca Andronic o priveste pe Dorina, dar nu poate sti cum o vede decat daca intra o clipa in perspectiva lui: «goala si vie, neinchipuit de frumoasa in nestiuta ei sinceritate»“
. - Sorin Alexandrescu



My opinion:



Si am facut-o si pe asta. Mi-am luat cartea asta inca de anul trecut. Vroiam sa o citesc pentru ca aparuse filmul si mi s-a parut chiar foarte interesant. Dar ca deobicei am tot taraganat si nu am citit nici cartea si nu am vazut nici filmul. Iar acum ca trebuia sa o citim pentru scoala am zis ca asta e sansa mea.

Nu pot sa spun ca a fost ceva spectaculos sau ceva WOW. Stiu ca multora le place Eliade asa ca sa stiti asta e strict parerea mea. Eu nu sunt fana, dar nici nu-mi displace. A fost ceva interesant venind din parte unui autor roman. Am terminat cartea in 2 zile, asa ca am ramas putin suprinsa la final cat de repede am terminat-o. Nu stiu… Parca ma asteptam sa-mi ia mai mult timp.

As vrea sa va spun despre ce este vorba, insa nici eu nu stiu cum sa va explic exact. Actiunea se concentreaza in jurul familiei Moscu, fiind o familei instarita care in fiecare an gazduieste in mosia lor diferiti musafiri. Insa in sanul acestei familii s-a intamplat o tragedie care multa lume vorbeste despre ea: acum 30 de ani domanisoara Christina a fost omorata si se spune ca s-a transformat in strigoi.  Iar acesta domanisoara Christina se indragosteste din unul dintre musafirii casei Moscu, domnul Egor. Uhhh.. Pana aici mi-a acaparat atentia si mie. Insa felul cum se povestesc intamplarile e ceea ce m-a derutat pe mine. Poate ca am citit prea multa istorie in ultima vreme, asa ca vroiam ca lucrurile sa fie exeacte si precise fara a-mi imagina eu ceva.

Insa lasand deoparte felul cum e povestita actiunea, poveste este una chiar originala si interesanta mai ales din parte unui roman. Personajele au fost chiar interesante si ele. Mi-a placut mult personajul Siminei, o mica vrajitoare, cum o numea Egor. Pe cat de complicata mi s-a parut pe atat de simpla in gesturile ei a fost.

Asa ca daca ma intrebati cat de mult mi-a placut cartea asta as spune 50%. Acum mai urmeaza sa vad si filmul, poate poate ofera mai multe informatii pentru a umple golurile din capul meu. Asa ca eu zic ca merita sa vedeti despre ce este vorba in acesta carte, iar mai ales daca sunteti fani Eliade nu trebuie sa o scapati din ochi. Enjoy!


 

Cartea o puteti comanda de pe site-ul editurii Litera, Libris, Librex, Diverta.


Favorite quotes:

“Orice pictor mediocru poate face o capodopera daca se poate uita o clipa pe sine.”



“Tot ce atinge de somnisoara Christina le este intr-adevar sacru.”



“… Si tot astfel daca inchid un ochi vad mana mea mai mica decat cu amandoi… In fapta, lumea-i visul sufletului nostru…”
 

0 comentarii: