Recenzie Oscar si Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt


Cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, adaptat de autor atat pentru scena, cat si pentru marele ecran.

Oscar are zece ani si traieste intr-un spital. Chiar daca nimeni nu are curajul sa i-o spuna in fata, baiatul, bolnav de leucemie, stie ca va muri, iar razboiul lui impotriva tuturor izbucneste inocent, patimas si deznadajduit. Singura care-i intra in voie este Tanti Roz, o infirmiera batrana, neintrecuta in nascocit povesti moderne, adevarate lectii de viata, in care nici binele, nici raul nu sunt absolute si nimic nu e asa cum pare la prima vedere. Ea ii da copilului ideea sa traiasca fiecare zi ca si cum ar fi zece ani si-l invata sa-i scrie epistole lui Dumnezeu ca sa se simta mai putin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid intr-o viata traita fast-forward, Oscar parcurge, printre rasete si lacrimi, itinerarul emotionant al tuturor varstelor si experientelor umane imbogatite de imaginatia lui, care umple spatiile albe si imbraca realitatea in vesmantul miracolului. Astfel, baiatul ajunge sa-si traiasca adolescenta alaturi de prieteni, sa se indragosteasca la tinerete, sa se casatoreasca la maturitate cu prima iubire, sa o piarda si, in cele din urma, sa regaseasca dragostea la apusul unei vieti ca o lumanare care arde la ambele capete.


My opinion:


Voiam de ceva timp sa citesc cartea asta. Si mai ales cand am vazut ca profesoara mea de literatura universala a citit cartea asta. So, am zis ca e momentul sa o citesc si eu. Asa ca am dat fuguta la biblioteca si mi-am luat-o.
In primul rand, nu m-am gandit cat de scurta poate sa fie. 100 de pagini? Ma tot gandeam ca nu poti sa cuprinzi esentialul in doar atatea pagini. Si cand am deschis cartea, ce sa vezi… Cred ca e cel mai mare fond de scris pe care l-am vazut intr-o carte. Nhaaa… asta chiar m-a derutat.

Insa, nu lasati asta sa va insele asteptarile. Nu pot sa spun e ca o carte in sensul clar a cuvantului, insa e o mica carticica, cu o poveste de viata, care trebuie urmata si spusa mai departe. Vedeti, exact genul acestor povesti sunt cele care te invata cum sa iti controlezi sentimentele, cum sa faci fata vietii. Si culmea ca, ca primesti lectii de viata de la cine nu te asteptai. Iar in acest caz, e din parte unui copil de 10 ani.
Am realizat, citind aceasta carte, ca e foarte important sa vorbesti oamenilor adevarul. Nu conteaza ca sunt copii sau adulti sau batrani. S-ar putea sa te surprinda, sa dea dovada de mai multa inteleciune si maturitate de cat ai crezut tu.

Anyway, cartea merita citita, pentru ca de aceea citim carti, nu? Sa invatam din ele si sa descoperim lumea lor. Si plus, e usor de citit. Te prinde din prima secunda :) Si cu siguranta o sa mai citesc ceva de autor acesta.

Cartea o puteti comanda de pe site-ul editurii HumanitasLibris, Librex, Diverta sau daca o vreti in engleza sau franceza de pe Books Express.

Favorite quotes:

„Si cred ca facem aceeasi greaseala si-n privinta vietii. Uitam ca viata e fragila, faramicioasa, efemera. Ne credem cu toti nemuritori.”

„Daca mi-ar pasa de ce gandesc prostii, n-as mai avea timp sa vad ce gandesc oamenii inteligenti.”

0 comentarii: