Testul fierului Recenzie

Titlu: Testul fierului (Magisterium #1)
Autor: Holly Black, Cassandra Clare
Editură: LEDA
Comandă online

Recenzie: 

Împlinind vârsta de 12 ani, Callum este nevoit să dea testul fierului, testul care va demonstra capacitățile magice pe care le deține, sau lipsa lor. Crescut de către tatăl său care i-a insuflat disprețul față de magie, magi și școala intitulată Magisterium, Call așteaptă cu nerăbdare Testul. Dar nu fiindcă vrea să îl treacă; Call va face tot posibilul pentru a pica testul, însă Maestrul Rufus, uimindu-i pe toți, face o alegere neașteptată.

Viața lui Callum se schimbă radical, iar băiatul, influențat de tatăl său, se așteaptă la ce este mai rău. Marginalizat dintotdeauna, fără prieteni din cauza piciorului său șchiop, Callum reușește pentru prima dată să se integreze. Tamara și Andrew, ceilalți aleși ai maestrului Rufus, împreună cu Call devin o adevărată echipă, sub îndrumarea Maestrului, reușind să controleze toate elementele magiei. Copiii învață că nu există scurtături, că drumul către control și putere este pavat cu multă sârguință și ambiție și că prietenia este cea mai importantă virtute.

Dar întunericul sălășluiește dincolo de pereții peșterilor în care se află Magisterium, iar Inamicul Morții amenință să rupă Pactul semnat în urmă cu 12 ani. Call descoperă adevăruri ascunse privitoare la el, la familia sa și nu numai. Trădați de către unul din colegii lor, cei trei, Call, Tamara și Andrew trebuie să aibă grijă unul de celălalt, mai ales acum, când Andrew își descoperă puterea, iar Call îi promite să fie echilibrul său. Peșterile școlii ascund multe secrete care ar putea distruge totul, însă Call este hotărât să afle totul.

 Părere

Nu vreau să vorbesc despre similitudinile dintre Testul Fierului și Harry Potter. Sunt câteva, însă nu există comparație. Harry Potter este ceea ce este, iar Testul Fierului este o poveste simpatică, pe alocuri palpitantă, simpluță. Mi-a plăcut cum a fost prezentată magia, cum se presupune că fiecare element are un contraechilibru. Personajele și descrierile au fost frumos realizate, însă ușor incomplete. Cu riscul de a adăuga câteva pagini romanului, aș fi vrut mai multe descrieri, mai multă poveste. Dar mi s-a părut foarte interesantă schimbarea bruscă a acțiunii. Punctul culminant. Momentul în care am spus fuck, la asta nu mă așteptam. Unii spun că era previzibil, dar eu nu am prevăzut asta și cred că e un aspect important, să nu prevezi momentul de cotitură într-o carte.

Ce nu mi-a plăcut, a fost dialogul. Replicile erau mult prea detaliate, prea laborioase, ceea ce mi s-a părut nefondat și neveridic, întrucât personajele aveau doar 12 ani. Nu poți să pretinzi că la 12 ani, vorbești ca un profesor de limba română.

Notă: 3/5

0 comentarii: