Cartile - influenta si inspiratie

Hei guys! Zilelele acestea am citit câteva articole, printre care o mărturisire a unei fete, pe un blog foarte cunoscut din România, în care aceasta își spunea povestea, una foarte tristă, de altfel și printre rânduri, menționa cât de mult a ajutat-o scrisul și cititul anumitor cărți să depășească momentele grele.

Acest aspect m-a făcut să mă gândesc cât de mult ne influențează cărțile pe care le citim și cum aceste cărți ne inspiră să scriem și noi, la rândul nostru. Nu vi s-a întâmplat? Să citiți o carte atât de bine scrisă, care v-a transmis atâtea emoții, încât ați simțit o nevoie aproape disperată să scrieți și voi. O scrisoare, o poveste, o postare. Mie mi se pare incredibil câtă putere sălășluiește într-o carte, ce putere ascund aceste cuvinte adunate la un loc.

Am realizat un top aleatoriu cu cărți care m-au inspirat atât de mult, încât după ce le-am citit, m-a lovit inspirația atât de tare, încât nu mi-am putut lua degetele de pe tastatură, sau pix.

Ar fi, desigur, Mare Tranquillitatis. Îmi pare rău, dar nu îmi pare rău! A fost atât de traumatizantă cartea asta, încât sentimentele mele au scăpat de sub control. A fost un fel de copil care se joacă cu plastilină și amestecă toate culorile, să citesc cartea asta. Și v-o recomand, pentru că dacă sunteți oricât de puțin creativi și talentați în ale scrisului, veți vrea să citiți povestea Nastyei și apoi veți scrie propriile gânduri, cu emoțiile pierdute printre paginile cărții pe care tocmai ați terminat-o.


Eleanor & Park spune o poveste reală care merită citită. Este povestea multor adolescenți din ziua de azi, poate fi chiar povestea ta. Așa că, dacă este chiar povestea ta, de ce să nu o o spui și tu? Dacă Rainbow Rowell a reușit să își imagineze cu atâta acuratețe o scenă desprinsă din viața cotidiană, sunt sigură că realitatea ta ar fi și mai bună. Nu-i așa că acum ai și tu un cuvânt de spus?


Nu cred în trucuri ale autorilor, în tehnici de scris. Dar cred în apusuri, în miracole, în zâmbete și poezie. Slam, din dragoste pentru Layken, everybody! Nu știu voi, dar eu, după ce am citit cartea: 1. Am căutat The Avett Brothers. 2. Am scris poezie Slam (voi posta câteva zilele următoare). 3. -de fapt nu, ăsta a fost primul lucru pe care l-am făcut- am plâns și am fericit-o pe Colleen Hoover cu vreo două. Și da, sunt convinsă că în curând, după ce veți citi cartea, ne vom întâlni într-o cafenea pentru a ne recita poeziile slam.


Știți cărțile alea cu război? Cu război, arme, spioni, mă rog, tot ce înseamnă război? Puneți lângă asta o poveste curajoasă despre cum prietenia este mai puternică decât teama, decât iminența morții. Știți ce rezultă? O poveste incredibilă din care aveți atât de multe lucruri de învățat, încât sunt sigură că cel puțin un aspect vă va inspira și pe voi să scrieți. Ceva. Despre curaj, despre prietenie, despre cele mai mari temeri. Nume de cod: Verity este una bucată carte care oferă inspirație la pachet.


Așadar, ce părere aveți? Există cărți care v-au influențat să scrieți la rândul vostru?

4 comentarii:

  1. Anndrei spunea...

    Înseamnă că trebuie neapărat să citesc „Mare Tranquillitatis” și „Elenaor & Park”. Foarte frumoasă ideea postului. Într-adevăr, tot mai mulți adolescenți cad în extreme- de asemenea, de ce nu și din cauza cărților. Aici, eh, ar fi multe de spus. Dar partea bună este că o carte mereu ajută. Nu contează la ce- până acum, cine-a găsit părți rele unei cărți? Te salut!

  2. Super postare, chiar m-a pus pe gânduri. As vrea sa citesc toate cărțile pe care le-ai recomandat. Par foarte interesante.
    Într-adevăr au fost carti care m-au ajutat sa ies din fel si fel de stări, cand nici prietenii nu puteau sa ma ajute. De scris, nu mai spun. Tin jurnale din clasa a 3a, cred ca ar iesi o super poveste din ele :))

    Te pup!

  3. furelise spunea...

    Hei Anndrei :) „Trebuie” nu exprimă îndeajuns necesitatea parcurgerii acelei cărți, care mie mi se pare atât de bună, încât am citit-o deja de 4 ori. Așa este, discuția este mai amplă și vizează mai multe aspecte, dar am urmărit ideile principale :) Mulțumesc că ai trecut pe aici!

  4. furelise spunea...

    Mulțumesc, Madi! Și eu aș vrea să citești topul meu realizat în mod spontan (a.k.a când nu aveam chef de învățat pentru psihopedagogie). Știi cum se spune, „Cărțile sunt prieteni reci, dar sigur” și cu asta am însumat tot ce am exprimat mai sus. Ți-am zis eu că ar fi super să publici pe undeva niște creații de-ale tale. După scrisoarea aceea, sunt convinsă că ai ceea ce trebuie :) Te pup și eu! :*