Recenzie Povestea tarfelor mele triste de Gabriel Garcia Marquez

„In anul in care am implinit nouazeci de ani, am vrut sa-mi daruiesc o noapte de dragoste nebuna cu o adolescenta fecioara.“ Aceasta e fraza cu care debuteaza romanul lui Garcia Marquez. Un ziarist batran decide sa-si sarbatoreasca a 90-a aniversare in stil mare, oferindu-si un cadou care il va face sa simta ca traieste: o adolescenta virgina. Intr-un bordel dintr-un oras pictural, o vede pe copila din spate, complet dezbracata, si viata sa se schimba radical. Acum, ca o cunoaste, simte ca ar putea muri, nu de batranete, ci de dragoste.
Povestea tarfelor mele triste e povestea unui batran singur si excentric, o naratie a aventurilor sexuale ale acestuia (nu putine, de altfel), aventuri pentru care intotdeauna a platit, neinchipuindu-si ca astfel va gasi vreodata dragostea adevarata. Aceasta poveste, scrisa in incomparabilul stil de Gabriel Garcia Marquez e o poveste despre nefericirile batranetii si bucuria de a te indragosti.



My opinion:

Gabriel Garcia Marquez are darul de a te introduce intr-o lume unde totul este posibila, fara a te simti inconfortabil si stanjenit. Ceea ce se intampla in cartea sa are menirea de ati deschide cai sper un nou sine, un nou eu, un nou tu. Sa descoperi. Si iubesti ceea ce descoperi. Nu gasesti nimic grotesc in acea lume, pentru ca nu mai conteaza ceea ce societatea gaseste grotesc. Conteaza doar ce vezi si gandesti tu. Iar Gabriel Garcia Marquez iti ofera acesta posibilitate. Si atunci, spune-mi, de ce nu ai iubi acesta lume pe care el ti-o zugraveste inaintea ochilor? De ce nu ai adora acesta lume? De ce nu ai vrea sa traiesti in ea? Sper ca tu sa afli vreun motiv sau vreun defect pentru ca eu nu am fost in stare de asa ceva.

Lumea lui te face sa renunti la a judeca pe cel din jurul tau, in a-i cauta numai defectele, al umili doar pentru ca poti. Iar pentru un autor, care, in fiecare carte are o noua poveste, insa in fiecare iti insufla un nou mod de gandire si comportament…. Wow… fara cuvinte.

Tot ce am citit pana acum scris de el sunt Despre dragoste si alti demoni si Poveste tarfelor mele triste. Poate ca titlurile suna pretentios si credeti ca merg pe o anumita tema care nu v-ar interesa, va inselati. Tema acestor povesti este IUBIREA. In toate formele ei. Iar forma pe care autorul o exploateaza este una care nu e groteasca; pentru ca nu te-ai fi gandit la o astfel de iubire niciodata. Dar sa nu uitam, iar Gabriel Garcia Marquez ne reaminteste, cand vine vorba despre iubire, toate obstacolele sunt ridicate si distruse si orice, absolut orice este posibil.

Ceea ce ma atras in vraja cartilor sale, trebuie sa recunosc, au fost titlurile. Pentru ca par titluri atat de sugestive, iar cand citesti descrierea gasesti cu totul altceva. Insa surpriza si mai mare este cand citesti continutul cartii si realizezi semnificatia titlului. Toata treaba asta se prezinta ca un labirint. Trebuie sa treci de mai multe obstacole pentru a intelege TOTUL si a atinge CENTRUL.

Nu stiu cat fictiune si cat adevar reprezinte povestea aceasta. Poate ca mai mult fictiune. Sau poate ca mai mult adevar. Insa, un lucru e cert, m-a facut sa realizez ca dragostea e posibila la orice varsta si nu e groteasca. Dragostea adevarata nu e niciodata grosteasca. Defectul ei este ca exista doar o singura data in viata omului. Depinde de tine si de imprejurarile in care te afli pentru a o descoperi si a profita de ea. E ca o cometa care trece odata la cativa ani pe langa tine, iar tu trebuie sa te decizi daca vrei sa o privesti si sa intinzi mana sper ea sau iti intorci capul si nu te gandesti la ea deloc. E strict decizia ta.


Pentru a citi o carte scrisa de Gabriel Garcia Marquez nu trebuie sa te lasi influentat de descriere. Pentru ca fie o sa te intrige, fie o sa te faca sa dai foc la carte si sa iti faci pareri gresite. Asa ca sfatul meu, doar citeste-o. Nu citi recenzii si pareri, pentru ca s-ar putea ca persoanei respective sa nu-i fi placut cartea (ceea ce ma indoiesc) sau sa nu fi inteles scopul ei (ceea ce cred ca e mai plauzibil).  Si asta nu numai cu aceasta carte. Cu orice carte. 

Asa ca recomand din tot sufletul aceasta carte. :) Daca ati avut nevoie de un impuls pentru a citi ceva scris de catre acest autor, sper ca recenzia mea sa va fi ajutat. Just go and read it. NOW!

Cartea  o puteti comanda de pe Libris, Librex, Diverta si daca o vreti in engleza de pe Books Express.

Favorite quotes:

„Secretul fericirii este sa faci numai ceea ce te pasioneaza.”
„Niciodata n-am cedat acesteia sau oricarei alteia dintre multele-i tentatii obscene, dar ea nu credea in puritatea principiilor mele. Si morala e o chestiune de timp, spunea, cu un zambet rautacios, ai sa vezi.”

„Adevarul e ca primele schimbari sunt atat de lente, ca abia daca se zaresc, si te vezi departe de dinlauntru ca intotdeauna, dar ceilalti le remarca de dinafara.”

„…n-am impartasit secrete si nici n-am povestit vreo aventura a trupului sau a sufletului, caci de tanar am luat aminte ca niciuna nu ramane nepedepsita.”

„Nimeni sa nu se amageasca la gandul ca va dura cesi doreste mai mult decat tot ce-a fost.”

„Lumea inainteaza.
Da, i-am raspuns, inainteaza, dar invartindu-se in jurul soarelui.”

„Varsta nu e cea pe care o ai, ci aceea pe care o simti.”

„…am ajuns sa fiu constient ca forta invincibila care a impins lumea inainte nu e iubirea fericita, ci aceea neimplinita.”

„Nu te lasa inselat: nebunii intelepti o iau inaintea viitorului.”

„Stii tu, Delgadina, faima e o cucoana extrem de grasa care nu doarme cu noi, dar cand ne sculam, ne pomenim ca sta si ne priveste mereu din fata patului.

„Sexul e consolarea care-ti mai ramane cand nu-ti ajunge dragostea.”

„Intotdeauna mi-am zis ca gelozia e mai puternica decat adevarul.”

„E cu neputinta ca pana la urma sa nu ajungi cum crede lumea ca esti.”

„E ca si cum as fi maritata cu degetul mic, dar e numai al meu.”

„Aveam, in sfarsit, parte de viata reala, cu inima la adapost si condamnat sa mor de dragoste adevarata in agonia fericita a oricarei zile dupa ce aveam sa implinesc o suta de ani.

0 comentarii: