RECENZIE - ONIX (LUX #2) de Jennifer L. Armentrout


Descriere:

O miza uriasa, o chimie perfecta
E foarte greu sa fiu conectata cu Daemon Black…

Prin magia sa extraterestra, Daemon este hotarat sa-mi demonstreze ca ceea ce simte pentru mine e mai mult decat urmarea bizarei conexiuni dintre noi. Asa ca incerc sa-l tin la distanta, desi e mai aprins ca niciodata in aceste zile reci de iarna. Dar noi avem probleme mai mari.

Ceva mai rau decat arumii se afla in oras…

MA-ul este aici. Daca descopera ce poate face Daemon si ca exista o conexiune intre noi doi, atunci sunt terminata. La fel si el.

Iar la scoala noastra a venit un baiat nou, care are un secret. Stie ce s-a intamplat cu mine si ma poate ajuta, dar pentru asta trebuie sa-l mint pe Daemon si sa stau departe de el. De parca as putea! Caci, in ciuda ratiunii, simt ca ma indragostesc de Daemon. Rau de tot.

Dar apoi totul se schimba…

Am vazut pe cineva care nu ar trebui sa mai fie in viata. Si trebuie sa-i spun lui Daemon, chiar daca stiu ca nu va inceta sa caute pana ce nu va afla adevarul. Ce s-a intamplat cu fratele lui? Cine l-a tradat?

Si ce vrea MA-ul de la ei – de la mine?

Nimeni nu este cine pare a fi.
Si nu toata lumea va supravietui minciunilor…

RECENZIE:

Chiar nu vreau sa vorbesc prea mult despre ce s-a intamplat, pentru ca dupa mine descrierea cumva da niste hinturi si daca mai zic si eu ceva, voi ce mai aflati? Personal, eu n-am citit descrierea decat dupa ce-am terminat-o; sau parca am citit-o mai demult. Ideea e ca se intampla ce ni se promite si mult mai mult de atat. Atat zic.

Ziceam de actiune si suspans, care au fost din belsug si asta mi-a placut foarte mult. Desi prina parte a cartii a fost putin mai lenta si cumva a pregatit terenul pentru niste bubuituri de final. Nu prea mi-a placut ritmul acesta lent si chiar am lasat-o de cateva ori, dar cu cat citesti mai mult cu atat devine mai buna, mai densa, mai tensionata si te atrage mai tare. A doua jumatate am devorat-o pur si simplu, iar cand am ajuns la final.... *out of breath*

Personajele mi s-au parut mai bine conturate in volumul acesta si chiar m-am bucurat sa le cunosc mai bine si sa le simt mai aproape. Si chiar daca au fost foarte multe acum a fost mai usor sa nu le mai incurc si sa tin minte cine si ce e fiecare. Si desi o sa vorbesc putin doar de Kat si Daemon, fara sa dau spoilere, mi-au placut si Dee, Blake si Will. Blake si Will *siiiiigh*...

Kat mi-a placut de foarte putine ori acum, pentru c-a facut foarte multe greseli, unele chiar foarte mari, cred eu, si daca nu le facea sau vorbea cand trebuia, atunci multe si multi n-ar fi patit-o. A fost si matura si imatura, si ma enerva ca isi dadea seama de ce prostii facuse sau spusese, doar dupa. Iar uneori a fost prea tarziu.

Daemon mi-a placut cel mai mult in acest volum si chiar n-am ce sa-i reprosez. Comparativ cu primul volum, a fost mult mai sincer si mai deschis, mai matur si cate nu i-a inghitit lui Kat. Eu in locul lui nu stiu daca as fi putut trece peste unele chestii asa de repede. Plus ca am vazut o alta fata a lui, defapt doua, si vreau sa stiu si mai mult. Iar daca-n primul volum mi s-a parut doar un tip sexy si cu un ego mare, acum cred ca e si extrem de istet, puternic, iubitor si corect. 

Relatia dintre Daemon si Kat a fost plina de discutii si tensiuni, la fel ca tot volumul de altfel, si cred ca de multe ori vina a fost iar a lui Kat. Poate ca si el mai arunca uneori niste replici care n-au rost sau nu-s potrivite, dar i-am dat mereu dreptate. Kat, cum ziceam, a fost imatura, indecisa si mereu, mereu, mereu cu aceeasi scuza tampita, care pana la urma s-a dovedit a fi gresita. 

Si sunt extrem, dar extrem de curioasa sa vad ce urmeaza sa se intample, pentru ca lucrurile, presimt, c-o vor lua razna... mai rau ca pana acum. Iar daca nu vreti sa le cititi pentru partea de actiune si suspans, macar le cititi pentru Daemon.

0 comentarii: