RECENZIE - Jumătatea Sălbatică (Jumatatea Rea #2) de Sally Green


Descriere:

După ce şi-a întâlnit tatăl, pe Marcus, temutul Vrăjitor Negru, şi a primit de la acesta cele trei daruri, semnul devenirii unui Vrăjitor cu drepturi depline, Nathan luptă pentru supravieţuire, hăituit de Vânătorii Consiliului şi mânat constant de dorinţa de a-l regăsi pe Gabriel şi de-a o salva pe Annalise. 

Adevărata provocare însă este să înveţe să-şi controleze Darul proaspăt descoperit, latura sălbatică a sinelui, sursa unei puteri ce ameninţă să spulbere totul în calea ei. Iar miza nu e numai propriul său destin, ci destinul întregii lumi a Vrăjitorilor.


RECENZIE:

Volunul acesta n-a fost la fel de bun ca primul si chit ca-mi pare rau sa spun asta, cam asa e.

Cand am citit Jumattea Rea am fost prinsa in poveste de la primele pagini, dar acest lucru nu s-a intamplat si cu romanul de fata. Mai ales ca prima jumatate a cartii se misca greu, nu se intampla mai nimic, lucrurile se axeaza in jurul unor personaje care sincer nu mi se par deloc importante, iar ceea ce trebuia centrat - Darul lui Nathan - a fost lasat asa undeva in fundal. 

In timp ce citeam am inteles de ce multi au displacut continuarea asta si de ce multi au renuntat la a mai continua trilogia, insa eu vreau sa continui. Romanul asta cu siguranta nu se ridica la nivelul primului si daca acela m-a dat pe spate, acesta a fost doar interesant si in ultimele capitole cand lucrurile au luat-o razna am simtit ca citesc o continuare reala la Jumatatea Rea. Am regasit acel stil si acea adrenalina si descrierile alea sangeroase si puternice, pe care in prima jumatate nu le-am vazut mai deloc sau erau aruncate acolo si apoi se trecea la altceva.

Din punct de vedere al actiunii Jumatatea salbatica e asa si asa, iar daca reusiti sa treceti de primele capitole,  ce va vor plictisi, si apoi treceti de jumatate si va axati pe Nathan si nu pe restul personajelor (mai ales Van si Nesbitt *sigur i-am gresit numele) o sa dati de ceva bun. Sincer am inteles ca Van si partenerul ei aveau un rol cat de cat important, dar puteam sa trecem mai repede peste si sa nu-i facem personaje principale, ci sa-l lasam pe Nathan si sa ne concentram naibii pe Darul lui? 

Plus ca de multe ori am simtit ca unele intamplari erau lungite si unele capitole chiar nu-si aveau rostul. In primele chiar ma gandeam ce naibii citesc si daca asta chiar e continuarea aia pe care eu am asteptat-o asa de mult. Si chiar si Nathan  in unele momente m-a facut sa vreau sa-l pocnesc, pentru ca se focusa doar pe ceva, fara sa vada si restul chestiilor, iar la final si-a dat seama c-a facut o varza. 

M-am bucurat ca-n volumul acesta aflam mai multe despre Marcus si despre Darurile lui, ca Nathan ajunge si el sa-l cunoasca mai bine si sa se cunoasca pe sine. Mi-a mai placut de Gabriel si ma enerveaza ca Nathan se uita la cine nu trebuie si nu apreciaza deloc pe cine are alaturi. Annalise *iar am scris probabil gresit* ma scoate din minti si sincer nu-mi pasa daca Nathan o place si o iubeste mai rau ca viata, dar mie nu-mi place si nu mi-a placut de la bun inceput. Chiar m-as bucura daca ar pati ceva, ca sa-si mai schimbe putin gandirea si comportamentul, caci e tare incuiata. 

Dar la cum s-a incheiat romanul chiar nu stiu ce-o sa se intample si sper ca al treilea volum sa fie ca primul, adica plin de actiune, suspans, fara capitole lalaite si descrieri care sa ma plictiseasca. Si fara personaje care sa ocupe ele locul ce nu li se cuvine,  doar pentru ca eu si ele un mic rol in poveste. Iar daca va fi acesta, atunci... sa speram ca nu.  

Inca recomand trilogia si zic ca nu e la fel cu ce-am citit pana acum legat de vrajitoare, dar volumul asta m-a enervat putin. Poate-si revine.

0 comentarii: