Recenzie Sticletele de Donna Tartt

Theo Decker, un adolescent de treisprezece ani din New York, supraviețuiește ca prin minune unei explozii care îi omoară mama într-un muzeu de artă și intră fără voia lui în posesia unui mic tablou fascinant, preferatul mamei sale. Ani de zile mai târziu, după o copilărie aventuroasă, Theo lucrează într-un magazin de antichități, iar tabloul ascuns cu grijă ani de zile devine pe neașteptate poarta de acces către lumea subterană a traficului cu opere de artă.
O poveste plină de suspans, meșteșugită meticulos, asemenea unui tablou flamand, despre iubire și artă, despre pierdere și obsesie, despre supraviețuire și modelarea propriului destin, toate supuse întorsăturilor imprevizibile și nemiloase ale sorții.



My opinion:

Ei, asta da carte. Si nu ma refer doar la numarul de pagini si la formatul ei (si mama, cand a vazut-o a zis ca e o biblie, ceea ce e un compliment, insa incomod de citit). E o altfel de carte care te face sa o iubesti si sa o urasti in acelasi timp.
Povestea e fascinanta, insa toata descrierea aia te face sa incetinesti procesul de cititre si te tot gandesti la ce bun sa stii atatea lucruri pe care o sa le uiti. Adica, sunt inutile si nefolositoare, te gandesti. Asta pana dai de urmatorul capitol si te gandesti, well, wrong my friends. Fiecare detaliu are scopul lui, te ajuta sa intelegi mai bine personajul si imprejurarile in care se afla. Si tot odata il ajuta pe recenzor cand e in pana de idei. Muahahah…

Nu cred ca am mai citit de mult o carte care pune atat de mult accent pe detalii. Si deobicei nu prea imi plac astfel de carti, si incerc sa ma cam feresc de ele. Adica, ma incetinesc, si intru intr-o asa pasa de nu mai vreau sa citesc o vreme. Sunt multe carti care te plictisesc cu detalii si nu le vezi scopul, chiar daca zici ca pana la sfarsitul cartii o sa le gasesti scopul si boom, ai terminat cartea si nimic. Well, nu stiu cat ia luat autoarei sa scrie cartea asta, dar dupa modul in care a fost construita ori ia luat vreo cativa ani, ori autoarea asta chiar are un dar de a scrie carti. Si nu orice fel de carte.



Pe cat de complexa pare povestea, pe atat de simpla si placuta e cand deja patrunzi in miezul ei. Mi-a placut ca, in ciuda detaliilor, am putut sa ma pierd in ea si in lumea ei.
Povestea e atat de diferita de ce am citit pana acum, incat ma face sa cred ca e inspirata dintr-o intamplare reala. V-am spus, e chiar surprinzator modul cum autoarea cunoaste si cel mai mic detaliu al strazii, al suferintei lui Theo, de parca ar fi trait pe pielea ei tot parcursul cartii. Sau poate ca o facut-o. Nu avem de unde sa stim. Insa, in privinta asta, Donna Tartt a devenit unul dintre autorii mei preferati. Pentru ca nu multi au darul acesta de a te face sa iubesti detaliile intr-o carte, cand tu, inainte le urai.
 
Parcursul lui Theo e super emotionant si plin de drumuri intortocheate. E pur si simplu ca un tablou, ceea ce tu citesti. Si nu doar citesti, ci si poti privi. Donna iti ofera atatea perspective de gandire cu privire la viitorul baiatului, ca si culorile unui tablou. Daca nu era galben, oare cum arata pe rosu? Daca tatal lui Theo nu venea, oare cum era viata lui? Toata cartea e o simpla intrebare: Dar daca nu era asa? La asta poti sa rezumi cartea… la o simpla intrebare.
Dupa cum vedeti si in descrierea, povestea incepe cu un factor declansator si anume moartea mamei lui Theo. Si ce poate sa ti se intample mai rau decat moartea singurului parinte care stii ca e capabil sa te iubesca si cand omori un om. Iar iubirea intotdeuna te indeamna sa faci cele mai stupide lucruri…

Cred ca e cea mai diferita poveste pe care am citit-o vreodata si nu pot sa-i atribui niste elemente comune cu alte sute de carti pe care le-am citit. Ai parte de suferinta, dragoste, fericire, aventura, dezamagire… Tot ce poti sa iti doresti intr-o carte. Ceea ce pentru mine e un super mare bonus. Si cred ca si pentru voi. Pentru ca stiu ca multi dintre voi deja ati ochit cartea asta si ati dorit sa fie publicata si la noi. Asa ca sa le multumim celor de la Editura Litera pentru ca ne-au oferit sansa de o citi aceasta minunatie de carte.

So, fuguta si cumparati cartea sau imprumutati-o, da trebuie neaparat sa o cititi. Cartea asta trebuie sa fie pe plista voastra de must read. Si mai ales cand o sa avem parte si de filmul adaptat dupa ea. :) Enjoy!

Carte are 1108 de pagini, coperta hardcover si o puteti comanda de pe site-ul Editurii Litera.

Favorite quotes:

 “Stay away from the ones you love too much. Those are the ones who will kill you.”

“Caring too much for objects can destroy you. Only—if you care for a thing enough, it takes on a life of its own, doesn’t it? And isn’t the whole point of things—beautiful things—that they connect you to some larger beauty?”

“You can look at a picture for a week and never think of it again. You can also look at a picture for a second and think of it all your life”

“Sometimes we want what we want even if we know it’s going to kill us.”

0 comentarii: