RECENZIE - Aristotel si Dante descopera secretele Universului de B.A. Saenz

 
Descriere:

Aristotel e un adolescent razvratit, cu un frate in inchisoare.

Dante e un baiat sarcastic si curios, cu un fel neobisnuit de a privi lumea.

Cand se intalnesc la piscina, cei doi nu par sa aiba nimic in comun. Dar pe masura ce incep sa petreaca mai mult timp impreuna, descopera ca prietenia dintre ei e speciala – una dintre acelea care te schimba profund si dureaza o viata. Si tocmai prin aceasta prietenie, Ari si Dante vor afla adevarurile cele mai importante despre ei insisi si despre ce fel de oameni vor sa devina. 
 
RECENZIE: 
 
Vi s-a intamplat vreodata, ceea ce-i cam ciudat, sa vreti sa cititi ceva, sa vedeti ceva, sa ascultati ceva, doar ca sa simtiti? Mie mi s-a intamplat. De cateva zile nu stiam ce voiam; nu mi-a placut un film, desi suna bine, nu mi-a placut un cantec, desi era preferatul meu, n-am vrut sa citesc nimic, desi imi doream sa citesc ceva. Poate pentru ca nu stiam ceea ce caut. Si azi mi-am amintit de aceasta carte si de oamenii care spuneau ca-i superba si ca te face sa simti, si etc.

Cred ca acum stiu ce-mi lipsea. Cautam, sau mintea mea cauta, o carte plina de sentimente, si nu una plina de aventuri si vampiri, si alte creaturi de genul. Mintea mea voia ceva viu, o carte care sa respire si sa planga, si sa zambeasca. O carte care sa-ti dea o palma si sa-ti tipe in fata, si sa te fata sa simti, sa te zgaltaie pana incepi sa gandesti si mai ales pana realizezi ca esti viu. Pentru ca e o diferenta intre a trai si a simti ca traiesti.

Ce tot incerc eu sa va zic. Aceasta carte e ca o bucata de suflet, plina de emotii, te face sa razi, sa plangi, sa zambesti, sa fii trist, nervos si confuz. Toate sentimentele ce sunt in carte, le poti simti odata cu paginile ce trec. Nu e o lectura usoara, nu e ceva pe care sa-l citesti pentru ca e amuzant sau pentru ca te plictisesti. Citesti acest roman atunci cand vrei sa gasesti un prieten sau doi, cand vrei sa ai mintea plina de ganduri, dar fara sa gandesti. Aceasta poveste este superba, este atat de reala si acum imi pare rau ca s-a terminat. S-a terminat asa repede si chiar daca abia am terminat-o, vreau s-o recitesc. Vreau sa stau iarasi cu Dante si Ari, sa-i privesc si sa zambesc cu ei, sa plang si sa fiu nervoasa, si confuza si fericita... si sa privesc stelele si sa merg in desert... vreau toate acele emotii iar si iar si iar.

Stiu ca in aceasta recenzie nu reusesc sa exprim toate sentimentele mele legate de aceasta carte, dar nici macar nu incerc, pentru ca stiu ca nu pot. Dar ar trebui s-o cititi, pentru ca aveti nevoie s-o cititi, chiar pierdeti mult daca n-o faceti. Pierdeti o poveste reala, doi baieti isteti, draguti, vulnerabili, amuzanti, tristi, fericiti, nervosi, furiosi si iubitori, dar mai ales va pierdeti pe voi. Aceasta carte nu-i doar o poveste, ci e si o oglinda. Te vezi in ea, te analizezi si-ti pui intrebari.

Ari si Dante sunt extrem de speciali si draguti si dulci si destepti si maturi si... nici nu incerc sa ii descriu pentru ca nu mi-ar iesi. Nu poti descrie un om in cateva cuvinte. Si ei sunt oameni, nu doar personaje, pentru ca traiesc, cresc si simt o multime de lucruri, si te fac sa simti o multime de lucruri, fiind cu ei si ascultand si privind... si cand ajungi la ultima pagina esti trist, dar zambesti. Simti ca ai castigat doi prieteni, dar esti trist pentru ca ei pleaca, te lasa singur. Da stii ca ei vor ramane mereu langa tine.

Asa ca, va rog, cititi cartea! Mi-a placut foarte mult, am iubit-o si acum e sigur una din preferatele mele. Pentru ca e simpla si plina de emotii si intrebari si raspunsuri... si tot. Aceasta carte are doua vieti in ea, le puteti privi, puteti simti, dar mai mult, vreti sa nu faceti nimic, de teama sa nu stricati ceva. Cred ca doar privindu-i pe Ari si Dante cand sunt impreuna si vorbind poti simti fericirea. Asa ca puneti mana pe aceasta fericire si traiti-o!
 

0 comentarii: