Dragă Nora de James Joyce


Pe data de 10 iunie 1904, Dante al Dublinului (aşa cum îl numea ironic Oliver St. George Gogarty, prototipul lui Buck Mulligan din Ulise), un Hamlet aflat în pragul inaniţiei, o zăreşte pe stradă pe tânăra Nora Barnacle. 

Dat fiind că fata nu-i respinge cu prea multă convingere avansurile, îi propune o întâlnire pentru a doua zi, unde Nora nu apare. După o primă scrisoare dezamăgită din partea lui Jim, va avea loc primul rendez-vous, pe data de 16 iunie 1904, o dată ce a intrat definitiv în istoria literaturii, fiind unitatea temporală care acoperă acţiunea romanului Ulise. Relaţia cu Nora a reuşit să-l reintegreze în lume, să-l extragă din singurătatea în care se refugiase după moartea mamei sale.
Pentru o analiză psihologică, scrisorile către Nora sunt absolut fascinante: ele urmăresc drumul chinuit, plin de răzgândiri, sinuos şi agonizant al artistului către abandon.

Scatologia, sadismul şi masochismul puse în scenă în aceste scrisori trebuie interpretate exclusiv prin prisma scopului practic investit de Joyce în ele, şi mai puţin printr-o simbolizare excesivă. Sunt scrisorile unui om singur, care caută cu disperare uniunea totală cu femeia care, până la urmă, i-a rămas alături toată viaţa. De altfel, cea mai emoţionantă e acea scrisoare din 1922 când, în faţa unei tentative a Norei de a-l părăsi, Her Satan Joyce (cum îl numeau fetele din corul Stadttheater din Zurich) redevine băiatul din urmă cu 15 ani, care-i promitea blănuri. Iar asta se întâmpla când Ulise deja avea success, iar întrega lume literară îi stătea la picioare. Bogdan-Alexandru Stănescu

0 comentarii: